Cancerul, mintea si sufletul

1366796873_fata_barca_1366797172Un strigăt de alarmă al corpului

Orice boală este un semnal prin care orga­nismul nostru ne în­ştiinţează că e supra­so­licitat din cauza mo­dului cum ne-am dus viaţa până în acel moment. Chiar şi infecţiile sau accidentele pot fi privite din această perspectivă: o contaminare se pro­duce numai atunci când sistemul imunitar este prea slăbit pentru a-şi mai face datoria de a ne apăra, iar accidentele se explică ade­sea prin oboseala noastră, care ne face imprudenţi sau crispaţi. De aceea, şi în ca­zul unei îmbolnăviri de cancer, trebuie să ţinem seama de semnificaţia acestui semnal. Iată aici câteva con­sideraţii la care ar fi bine să reflectăm.

Boala, ca semn al suprasolicitării

În societatea contemporană şi în mediul pe care ea şi-a pus amprenta, se poate spune că suprasolicitarea fi­zică şi psihică se înscrie în normalitate: exigenţele pro­fesionale, cerinţele statutului social, problemele per­sonale, criza de timp, alimentaţia greşită, zgomotul şi poluarea ne epuizează, fără ca noi să mai fim con­ştienţi de acest lucru.

Boala, ca semn al unor conflicte nerezolvate

Şocurile emoţionale, pierderea unei persoane apro­piate, teama de o despărţire pot deveni factorii declan­şa­­tori ai unor boli sau creează condiţiile pentru apariţia lor.

Boala, ca semn al unei tulburări de identitate

În organismul nostru, cancerul reprezintă un para­dox: este o parte a lui, pro­vine din el, fiind în acelaşi timp un corp străin, care trebuie înlăturat. A face deose­birea în­tre “eu” şi “străin” e una din înda­to­ririle zilnice ale minţii. Se ridică întrebarea: dacă în minte inter­vin tulburări, ele pot determina apariţia unui cancer?

Boala, ca semn al încremenirii vieţii

Orice om este supus unor procese ritmice: suc­cesiu­nea zilelor şi a nop­ţilor, respiraţia şi bătăile inimii, modificările periodice ale temperaturii corpului sunt doar câteva dintre aceste ritmuri.

Dimpotrivă, bolnavii de cancer prezintă frecvent un blocaj în curba temperaturii. Medicina tradiţională chineză vede în tumori o rigidizare, o “amorţire” a ener­giei vitale. A fi sănătos înseamnă a simţi şi a stimula procesele vitale şi ritmul lor. Limitarea şi blocarea lor ne duce la boală.
Dacă înţelegem boala ca pe un semnal, aceasta ne îndeamnă să ne schimbăm atitudinile şi concepţiile, pentru a găsi calea de ieşire din starea patologică şi a evi­ta alte îmbolnăviri în viitor. Desigur, nu putem în­toarce totul “cu susul în jos”, de azi pe mâine. Impor­tant este să pornim la drum cu paşi mici, pentru ca în cele din urmă să ne atingem ţinta. Privită astfel, boala devine o şansă de a descoperi şi a parcurge noi traiec­torii în existenţa noastră, prin urmare, ea nu mai este un sfârşit de drum, ci un început.

Aveţi grijă de suflet

Suprasolicitările psihice şi fizice provoacă deseori o contracţie cronică a musculaturii gâtului, cefei şi spa­telui. Această crispare afectează circulaţia sângelui în zona respectivă, ceea ce duce la oxigenarea deficitară a ţesuturilor, încetinirea metabolismului şi diminuarea capacităţii naturale de apărare la organele învecinate. Toto­dată, lipsa de oxigen împiedică muşchii să se des­tindă de la sine, astfel încât contractura se menţine ani de zile sau chiar până la sfârşitul vieţii. Contracţia fizică prelungită şi de multe ori agravată în timp se repercu­tează asupra stării noastre de spirit, determinând în final apariţia unor probleme psihice. În general, când e vorba de tehnici de relaxare, se recomandă antrenamentul au­togen, yoga sau terapia respiratorie, metode excelen­te de destindere psihică, precum şi fizică, a căror eficaci­tate a fost îndelung verificată. Dar cercetările din ultima vreme au găsit şi alte metode de relaxare psihică, me­nite să ducă la o eliberare sufletească. Pe câteva dintre ele vi le prezentăm în continuare.